Specii de melci comestibili care se cresc în ferme

Pe teritoriul Romaniei se gasesc doua specii principale de melci folositi pentru consum, care apartin genului Helix: Helix Pomatia (melcul de livada) si Helix Lucorum (melcul de padure). Melcul de livada este cel mai raspandit, reprezentand aproximativ 70% din populatia de melci recoltati pentru valorificare, acest melc avand si o carne de o calitate ridicata, foarte apreciata de consumatori. Melcul de livada se gaseste in special in zona intracarpatica din Transilvania, in preajma paraurilor si raurilor, a pasunilor si livezilor. Cele mai mari bazine cu o populatie bogata in aceasta specie sunt in judetele Mures, Sibiu, Alba, Arges si Calarasi. In Franta, Helix Pomatia se comercializeaza sub denumirea de melc de Bourgogne. Acesta este un melc mare care se consuma in principal in estul tarii, putand atinge 45 mm in diametru si o greutate de 40 de grame. Cochilia are forma de glob, de culoare deschisa, motiv pentru care el mai este cunoscut si sub denumirea de „marele alb”. Melcul de padure are o carne de calitate mai slaba. Aceasta specie se intalneste mai mult in Dobrogea, Constanta si in zona Moldovei, in judetele Bacau si Iasi. Aceasta specie mai este cunoscuta si sub denumirea de melcul turcesc, intrucat traieste in principal in Turcia si in alte tari balcanice (Bulgaria, Iugoslavia), dar si in Italia si alte tari mediteraneene. Cochilia sa este asemanatoare cu cea a melcului de livada, insa are o culoare mai inchisa, cu spirale maronii, si un diametru care poate atinge 50 mm.

Francezii consuma in mod traditional speciile Helix Pomatia si Helix Aspersa, care se comercializeaza sub denumirea de melcul mic cenusiu. Este vorba de un melc de dimensiuni reduse, care nu se gaseste in Romania, consumat in intregime, mai ales in regiunile mediteraneene si ale Atlanticului. Pentru ca piata nu a mai putut fi acoperita cu recolta din mediul natural al celor doua specii de melci, industria agroalimentara franceza a fost nevoita sa recurga la o a treia specie pentru consum —Helix Lucorum, comercializat sub denumirea simpla de melc.

Cantitatea de melci care poate fi recoltata direct din natura este limitata pentru a nu pune in pericol disparitia speciei respective. In acest caz pentru firmele care se ocupa cu recoltarea si pregatirea carnii de melc, este necesara executarea unui studiu de impact. Acest studiu de impact se plateste, pretul fiind in concordanta cu cantitatea de melci dorita si se stabileste in functie de rata de inflatie. Cantitatea este mai mare sau mai mica, in functie de numarul populatiei de melci care este descoperita in regiune de catre cercetatori. Dupa ce a reglementat cantitatea de melci care se poate culege intr-un an, Academia transmite aceste date Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului si inspectoratelor regionale de protectie a mediului care acorda societatilor o autorizatie de functionare pentru recoltarea melcilor, in limita cantitatilor stabilite pentru anu1 respectiv. Pe parcursul anului 2000, spre exemplu, Inspectoratul pentru protectia mediului — Sibiu, unul dintre cele mai mari bazine de melci din tara, a autorizat pentru recoltare o cota de 250.000 kg de melci Helix Pomatia.

Este necesara obtinerea unei autorizatii de mediu, iar pentru obtinerea licentei de export, se apeleaza la Ministerul Mediului.