Morfofizologia si anatomia melcilor

Melcii sunt animale formate dintr-o cochilie si corp moale (fara schelet), nedivizat in segmente, dar poseda un picior musculos si latit pe partea ventrala in forma de talpa. La speciile terestre piciorul este bine dezvoltat, de forma aproape cilindrica, avand portiunea posterioara mai lunga. Capul nu este bine delimitat de corp, fiind mai mult sau mai putin trunchiat la capat. Capul anterior are orificiu bucal, inconjurat de trei buze ce-i ajuta la prinderea hranei. Corpul este invelit intro manta ce secreta cochilia. Mantaua separa zona in care se afla aparatul respirator format din branhii.

Melcii traiesc atat in apa cat si pe uscat, cochilia neacoperindu-i atunci cand sunt activi.

Cochilia melcilor este alcatuita din carbonat de calciu (rezultat in functie de pH. Astfel avem:

- pH mic sub forma de calcit;

- pH mare sub forma de aragonit si conchiolina. Cochilia este alcatuita din punct de vedere morfologic din trei straturi:

- stratul subtire – periostracum – format din conchiolina;

- ostracumul – format dintr-un rand de prisme de carbonat de calciu intercalat cu filamente de conchiolina;

- hipostracumul (sidef) – format din lame orizontale de carbonat de calciu amestecat cu filamente de conchiolina;

Cochilia melcului are forma unui tub neomogen calibrat rasucit in jurul unui ax central, intr-un plan sau in susul axului determinand un con cu derulare stransa. Aceasta rasucire poate fi in ambele sensuri.

Cochilia melcului are un varf, ce reprezinta partea superioara a axului in jurul caruia se deruleaza. Prin rasucirea cochiliei in jurul axului rezulta un numar de 2 – 15 anfracte sau ture unite prin suturi, constituind spira cochiliei, in afara ultimei. O tura reprezinta o rulare.

Masa din care este alcatuit corpul melcilor este dispusa atat in cochilie cat si in picior. Aceasta poate fi devaginata in momentul in care melcii sunt activi. Prin contractia muschiului columelar, are loc invaginarea, care consta in rularea muschiului in jurul columelei cochiliei, iar apoi rasfirarea in filete asezate in evantai. Intai se invagineaza tentaculele, apoi capul si in final partea posterioara a piciorului. Exterior corpul melcilor are tegumentul brazdat de santuri intretaiate. Interiorul cochiliei este captusit cu o manta si contine orificiile anal si excretor.

Respiratia la melci se face printr-o portiune de manta din cavitatea paleala, bine vascularizata. Respiratia si expiratia se face in functie de temperatura mediului inconjurator. Suprafata respiratorie poate varia intre 14,01 si 17,64 cmp. Specia Helix pomatia consuma la 15 grade oC 0,02 pana la 0,03 cmc/ ora oxigen si elimina 97 pana la 135 cmc dioxid de carbon. In stare de hibernare la –2 grade oC, melcul consuma o cantitate de oxigen de 100 de ori mai mica, iar eliminarea dioxidului de carbon este foarte mica.

Digestia melcilor se face cu ajutorul unei guri, prelungite cu un tub digestiv ce sufera 2 –3 dilatari, se reintoarce in cavitatea paleala, dupa care se deschide in anus. Stomacul are forma de fus, in el varsandu-se secretiile din hepatopancreas. Aici se inmagazineaza glicogen. Exista si celule care secreta saruri de calciu, necesare pentru formarea cochiliei. La Helix pomatia continutul in saruri de calciu in luna mai este de 20,24 %, el crescand spre toamna, ajungand la 25,72%, dupa are continutul scade la 16,91%.

Circulatia la melci este asigurata printr-un organ pulsator format dintr-un ventricul dispus pe tubul digestiv si un auricul dispus in imediata vecinatate a aparatului respirator. Sangele este incolor, dar exista si specii la care acesta contine hemoglobina. Ritmul batailor organului pulsator este determinat de temperatura mediului inconjurator. In luna iunie Helix pomatia inregistreaza 77 pulsatii/minut, iar la temperaturi apropiate de 0 grade oC, pulsatiile se reduc la 1 pulsatie/minut.

Excretia este asigurata dintr-un rinichi saciform, de la care porneste un canal ce se deschide in apropierea anusului.

Sistemul nervos este alcatuit din ganglioni si filete nervoase unite intre ele.

In general melcii sunt hermafroditi, functionand periodic atat ca femela cat si ca mascul. Orificiul genital se gaseste pe latura dreapta a corpului, la baza tentaculei.

Melcii se deplaseaza pe orice substrat indiferent daca mersul se efectueaza pe orizontala, verticala sau pe suprafata apei, deoarece melcul secreta o mare cantitate de mucus pe suprafata, facandu-l aderent. Deplasarea melcului se face in linie dreapta, prin contractii si relaxari ritmice si succesive